„Am reacționat și public, printre primii la acel moment, și îmi mențin toate punctele de vedere, am evitat să comentez în fond decizia judecătorului, mai ales că pe cea de la recurs nu o avem încă. Este exemplul tipic de consecințe colosale ale disfuncției de sistem. Nu pot, pe aceeași bază factuală, să am aprecieri diferite cu privire la exercitarea dreptului la apărare, adică să fiu diametral opus. Aceleași cirscumstanțe să fie considerate de un judecător independent, de o instanță de judecată ca fiind perfect în regulă, în limitele exercitării profesiei cu achitare pe „fapta nu există” nu pe „lipsă probe”... Fapta nu există așa cum este cerută de către acuzare, iar la controlul judiciar, la recurs, să se interpreteze exercitarea profesiei, aceleași lucruri, ca fiind de natură penală, cu sancțiune, dacă observați, mai mare decât a unor făptuitori.